Speranţă. Contrast. Luptă

Călătoria e poveste....

2011-12-24T00:37:00.007+02:00

Pe o şosea largă şi goală cineva aleargă...
Se aude muzică din ce în ce mai tare şi mai energică în căşti şi peisajul devine cumva golit de sens. Se simte un miros puternic de ploaie abia intrată în pământ şi de praf ud.
Undeva la periferia oraşului timpul se opreşte sub picioarele unui om care cucereşte asfaltul rece, undeva lângă un pod înalt de lemn pe unde nu trece nicio maşină, cineva îşi lasă toată greutatea peste tăcerea dimineţii. Simte adiere uşoară de vânt şi o durere caldă care îi trece ca un curent electric prin tot corpul de fiecare dată când atinge solul....şi încet, încet uită...şi deja nu mai există nimic în jur...nici asfalt, nici muzică, nici oraş, nici griji...

Şi se creează o întreagă altă lume în jur...care se schimbă continuu, o lume care se simte, care te poartă....mulţime de scene care se derulează rapid, o strângere fermă de mână, râsete zgomotoase, miros de cafea, nerăbdare, ţipăt, forţă, umbră, mulţime...

Şi timpul se dilată...şi se petrec atât de multe....Şi nu mai contează nimic, nici destinaţia, nici efortul, nici frigul...Pentru că tot ce e important se petrece deja.

Pe o şosea largă şi goală cineva aleargă...

Constatare, alegeri, filosofie sau ceva....

2011-09-29T01:11:00.008+03:00

Tindem să ne ignorăm cu precauție limitele...le lăsăm să ne îngrădească de dragul siguranței și al confortului. Tragem în jurul nostru linii doar, doar nu vom fi atinși de nimic...și sperăm în van că ne atenuăm astfel căderile, ne micșorăm dezamăgirile sau poate măcar ne reducem numărul de eșecuri.

Și, la drept vorbind, se poate supraviețui așa, o fac mulți....

Dar îmi place să cred că în esența ființei mele sunt mult mai mult de atât. Vreau să cred că nu e totul despre scepticism și sarcasm, despre scuturi și bandaje, teamă, granițe și imposibil. Așa că, oricât de greu mi-ar fi, de fiecare dată când îmi descopăr o limită, alerg după ea până când o prind din urmă și o depășesc...

...și, drace, îmi urăsc limitele, sunt enervant de multe. Dar le urăsc atât de tare pentru că mă împiedică, mă forțează să nu particip, să nu mă implic, ma fac inertă și mă obosesc.

Așa că am ales să le înfrunt, iar viața mea e un câmp de luptă pe care se trage în continuu din toate direcțiile...un joc în care singura regulă e că nu există reguli...

Ce-i drept încă mi-e teamă și am eșuat de multe ori și mi-am estimat prost riscurile uneori, n-am câștigat fiecare provocare pe care am acceptat-o, dar am primit în schimb pentru fiecare greșeală o lecție și pentru fiecare succes și mai multă încredere...

M-am simțit liberă...

Da, ăsta e sentimentul...libertate...

E incomparabil...

Carnaval de voci. Carnaval de liniste.

2011-07-23T21:38:00.002+03:00

Seara....luminile difuze, masinile care merg incet, racoare si haine comode, baietii care stau tot timpul de vorba la coltul strazii, o doamna imbracata intr-o rochie alba vaporoasa, care lasa o dara notabila de parfum in urma ei si fetele care s-au plimbat toata seara cu rolele si acum isi iau la revedere si se duc spre casa, rockerul care a fost sa joace tenis si si-a uitat cheile, o mama tanara plimbandu-se cu fata ei, cuplul de batrani care se plimba tinandu-se de mana, oamenii imbracati strident ducandu-se spre cluburi si magazinele goale cu vitrini mereu luminate, adiere de vant si muzica in casti, terase pline si relaxare.....pentru ca asa e in fiecare noapte, in fiecare vara. Parfum de liniste.

Undeva....

2011-07-09T19:54:00.006+03:00

Îmi doresc să mă fi născut undeva în provincie, într-un orășel cochet și plin de flori, cu magazine colorate la tot pasul, cu oameni puțini, dar veseli, liniștiți, și civilizați...cu străzi înguste, felinare și aer curat. Un loc cu o climă plăcută mai tot timpul anului, îmbietor și revigorant...

Sau poate undeva lângă o mare perfect albastră și mereu limpede, care se unește cu muntele. Un loc plin de oameni care chicotesc și se distrează, care caută cele mai bune locuri să facă fotografii și să se ascundă de soare, un oraș cu multe terase și mulți turiști din toate colțurile lumii...

De fapt....mă imaginez uneori într-un oraș mare și aglomerat, cu multe muzee și teatre, cu bulevarde largi și parcuri mari, cu oameni grăbiți și clădiri înalte, cu ambasade, restaurante și malluri.

Cumva...îmi doresc să mă fi născut de mai multe ori....

Suntem încăpățânți și veșnic nemulțumiți....

2011-06-25T14:58:00.008+03:00

Am vrut tot timpul mai mult și n-am putut să acceptăm că ceva e imposibil, am sfidat orice și oricât ca să demonstrăm că avem dreptate, am tratat victoriile ca puncte de plecare și am urcat mereu tot mai sus...chiar și atunci când păream a fi în vârf.

Am avut atâta obstinație și sete de perfect și de tot, încât am urcat cei mai înalți munți, am construit piramide, am lansat rachete în spațiu, am scris milioane de cărți, am inventat, ne-am jucat, ne-am consumat, am luptat....am descoperit sensuri, am găsit noțiuni pentru a descrie orice.
Și așa am modelat lumea....

Și pentru că viața e ascensiune și sacrificiu continuu, dar mai ales competiție cu tine însuți, pentru că nimic nu e mai frumos decât să te oprești și să privești în urmă un drum lung, anevoios și plin de culoare și zbucium, pentru că a avea curaj să-ți provoci în primul rând propriile limite e atât de greu și de frumos...

Nu ne vom opri niciodată și nu ne vom conforma niciodată. Vom ținti mereu acolo unde doar imaginația poate ajunge.

Și toate astea ne fac ai naibii de buni!

Și mi-e dor de voi....

2011-06-24T21:53:00.005+03:00

De voi toți cei care ați trecut chiar și câteva momente prin viața mea și ați făcut-o mai frumoasă, de voi toți care acum alergați după idealuri prin toate colțurile lumii și vă văd rar, de voi toți la care țin și sunteți cumva departe...

Și țin la voi pentru că sunteți frumoși și uit cum trece timpul când sunt cu voi, pentru că ați fost suportul, motorul și speranța mea, pentru că ne-am plimbat pe cele mai înguste străzi, am vazut cele mai mișto filme și am lucrat la cele mai tari proiecte.

Vouă care sunteți atât de diferiți și de speciali în felul vostru și, Doamne, am avut norocul să vă cunosc în număr atât de mare încât mi-ar ajunge pentru o viață, vouă care mă faceți să zâmbesc mereu....
Vă doresc să fiți fericiți....oriunde în lumea asta mare v-a dus pe voi viața.

Fiecare zi

2011-01-02T16:32:00.004+02:00

Am avut impresia mult timp că nu poți scoate din orice zi ceva interesant de zis, ceva demn de povestit, că sunt zile monotone, stresante, aglomerate și neplacute. Că în unele zile nu găsești inspirație să faci o surpiză, că în altele ai fost prea ocupat să faci pe cineva fericit, că uneori a fost prea frig să ieși din casă să te întâlnești cu cineva, că alteori nu ai avut răbdare să asculți povestea cuiva...

Am realizat în timp că, de fapt, fiecare zi despre care nu poți sa povestești ceva frumos sau plăcut, e o zi în care ai fost orb și surd, o zi în care ai ales sa nu fii atent, să nu asculți, să ignori...o zi pe care tu ai făcut-o urâtă și nesemnificativă și nu o zi care te-a făcut pe tine trist și neîmplinit.

Am învățat să mă întreb în fiecare zi dacă am avut timp să fac sau să văd ceva frumos.

Eu azi am văzut două cupluri de bătrâni care se plimbau și râdeau. Tu?

Oamenii mari zâmbesc rar, dar trăiesc des

2010-10-27T14:08:00.003+03:00

E greu să porţi în spate povara de a înţelege ce se întâmplă în jurul tău. E chiar trist. E greu sa asculţi Bocelli într-o lume care ascultă Gaga sau să citeşti Paler când toţi citesc reviste glossy. E greu să te deconectezi şi să îţi faci timp să te întâlneşti cu tine...mai ales când toată lumea se aşteaptă să te ocupi de ei. Şi mai greu e să spui ce gândeşti.

Şi totuşi există oameni...oameni care nu se tem să se descopere celorlalţi, care au curaj să spună clar şi răspicat: "Eu nu mă aliniez, eu nu merg în rând cu voi". Oameni înţeleşi prea puţin, oameni cu suflete mari care nu pot să treacă nepăsători şi să pară "la fel". Oameni care zâmbesc amar văzand mocirla şi ceaţa în care trăim, dar care, prin lumina lor, dau o altă consistenţă aerului care îi înconjoară. Oameni care, atunci când râd, râd cu viaţă şi atunci când plâng, plâng din inimă.

Trăiesc...trăiesc intens, prin urmare suferă mai mult, se opun mişcării, prin urmare riscă să fie zdrobiţi des....şi totuşi nu renunţă. Şi totuşi speră...şi îşi cântă în continuare viaţa zâmbind cald de fiecare dată când cineva se opreşte şi îi ascultă...

Oamenii iubesc. Oamenii cântă. Oamenii uită.

2010-07-18T12:55:00.006+03:00

Oamenii simt...e ceea ce-i face unici, e ceea ce-i aduce împreună. Te iau de mână şi te descoperă, îţi mărturisesc, te ajută, te primesc...trăiesc prin sine şi prin ceilalţi. Percep şi generează sentimente...visează, se avântă, plâng. Oamenii iubesc....iubesc tot ce-i înconjoară... zâmbetele, ploaia, cerul, rătăcirile, călătoriile, marea, arta...Iubesc viaţa sub toate formele ei, sub toate defectele ei, sfidează prin speranţa lor orice ameninţare.

Oamenii împărtăşesc...e ceea ce-i uneşte cu adevărat. Toate poveştile lor, toate feţele lor, toate secretele lor, tot ce au simţit vreodată.. oamenii le-au cântat. Şi-au cântat tristeţile şi bucuriile, iubirile, eşecurile, visurile, deziluziile... Au lăsat în urmă vieţile lor, toate scrise cu grijă şi pasiune...poveştile lor au devenit legendă, legendele au devenit mit...şi trăiesc încă..

Oamenii renunţă... e slăbiciunea lor cea mai mare. Îşi pierd voinţa, îşi camuflează eşecurile cu scuze, îşi păteză idealurile, aleg să nu mai lupte...Oamenii se resemnează, oamenii uită...uită ceea ce-i defineşte, ceea ce-i înalţă. Se rătăcesc, se separă...

Dar o iau de la capăt, întotdeauna.
E ceea ce pune lumea în mişcare.

E un ciclu etern, ne e înscris în piele şi în suflete, e parte din noi
şi din tot ce suntem, e parte din destinele noastre, din definiţiile noastre.

E cântecul nostru.

Puterea obisnuintei

2010-05-28T18:07:00.004+03:00

Uneori lucrurile ne iau prin surprindere, la fel si oamenii....la fel cum de multe ori ne dezamagesc sau ne doboara. Totusi, de cele mai multe ori surprizele nu sunt placute, motiv pentru care devenim sceptici in privinta lor si tindem sa ne planuim viata in detaliu, la milimetru ca sa fim scutiti de neplaceri si de neprevazut. Asadar, alegem sa ne mintim...sigur si inofensiv ca sa nu suferim.... ne aparam, cel putin asa credem, si ne e bine, e confortabil....pe cale de consecinta ajungem sa traim rigid, programat, ne mintim constant si frumos, facem compromisuri ca sa ne pastram centura de siguranta si le asezam una peste alta, haotic, necontrolat pentru ca suntem convinsi ca asa e cel mai bine, ca asa e corect....si lucrurile chiar merg bine pentru o perioada si ne plac, ne admiram chiar pentru disciplina de care am dat dovada....pana cand realizam ca viata noastra intreaga e o tesatura carpita, aranjata sa para frumoasa de la depaetare, dar pe masura ce ne apropiem de ea mai mult ii observam cute, cusaturi aleatorii si strambe, o creatie demna de un amator speriat ca i-ar putea scapa acul si s-ar intepa.

Atunci devine intr-adevar complicat, cand realizam asta, ajungem la o rascruce si suntem obligati sa alegem....sa alegem intre a o lua de la capat sa recroim diferit sau a continua drumul imperfect pe care am mers pana acum. Ce e ciudat e ca de cele mai multe ori alegem sa facem ce e corect, ce trebuie sa facem, ce ne zic ceilalti sa facem, nu ceea ce simtim, nu ceea ce credem....Ni s-a intamplat de multe ori si de cele mai multe ori am fost previzibili si le-am facut pe plac celorlalti, doar ca undeva la mijloc ne-am pierdut pe noi, undeva am lasat deoparte lucrurile pe care vroiam sa le facem, visurile in care credeam pentru a face ceea ce trebuia, ceea ce era bine...undeva am renuntat sa ne mai lasam surprinsi, undeva am devenit pesimisti si posomorati...undeva am impiedicat viata sa isi urmeze cursul, l-am deviat prostesc, din frica, din orgoliu....undeva am renuntat sa mai luptam si am pierdut. Am devenit niste comedianti tristi si dezorientati...

Si intrebarile si grijile ne asalteaza, ne consuma.....ne e frica. De fapt, asta e tot, ne e frica....si preferam sa ocolim pe drumul pe care il stim decat sa pasim inainte in necunoscut.
Ne plangem de mila...carpim...

Intrebarea e: "Pana cand?"

Semplicemente io

2010-03-03T20:12:00.001+02:00

Sunt apa.....ma strecor cu usurinta printre oameni si sap violent in stanca prejudecatilor, inec in infinitul meu tremurul infiniturilor voastre, sunt fior, sunt caldura, sunt liniste....acopar si descopar viata, purific si infurii...sunt val, sunt lupta, sunt furtuna...

Sunt foc.....ma aprind, ma consum, stralucesc, rad zgomotos....iubesc cu pasiune, privesc pastrunzator, sfidez si ironizez...sunt delir, sunt putere, sunt furie....incalzesc cu drag suflete si strang puternic maini....sunt prietenie, sunt fericire, sunt haz...

Sunt lumina....

....un adevarat carnaval...

...si o mare de liniste si candoare...

Sunt femeie....si iubesc asta.

Epigoni

2010-02-21T21:40:00.006+02:00

Noi vorbeam pe ascuns despre iubire, voi vorbiti de Starcraft, noi ne doream sa ne aduca Mosu' portocale, voi vreti jocuri video si case de papusi, noi alergam pana la epuizare si aproape plangeam cand trebuia sa intram seara in casa ca ne chemau parintii, voi va suparati cand se chinuie sa va dezlipeasca de calculator....
Noi credeam in idealuri si-n viitor, voi nu mai credeti in nimic....

Noi visam frumos si pur, voi injurati si denigrati, noi aveam rusine si respect, voi aveti tupeu si aroganta, noi iubeam viata, voi o mimati....noi coloram sentimentele, voi le dispretuiti, noi roseam cand auzeam de sex, voi aveti cont pe redtube...

Asta demonstreaza clar ca noi suntem niste inapoiati...dar voi...voi, generatia tanara si deschisa la minte, generatia atee si rationala, voi, cei care ati avut totul....voi nu veti stii sa iubiti sau sa apreciati, voi veti calca pe cadavre, dar nu veti simti placere, voi veti zambi superior, dar nu veti rade sincer, voi veti avea aliati, dar nu veti avea prieteni, voi....
voi o sa fiti singuri,
voi o sa fiti gri,
voi o sa fiti nimic
cenusa, praf in vant...
nici noi nu vom trai etern
asta e sigur
dar idealurile noastre da.

Voi aveati de ales...ciudat...
Ar fi trebuit sa fiti mai buni ca noi...
Si totusi ati ales sa nu alegeti...
Indiferenta voastra va face mici...ignoranta voastra va incetineste....
Ironic...sunteti inapoia noastra...

Frantura de suflet

2010-02-02T08:41:00.004+02:00

Vreau sa va cunosc mai bine....de mult timp.....mai bine decat va cunosc deja. Asa ca o sa indraznesc sa cer.....
Vreau sa-mi completati o foaie de jurnal, o foaie din voi....Vreau sa stiu o parte din voi, partea aceea poate putin ascunsa, poate putin neumblata de multi....vreau sa va deschideti putin sufletul si sa-i faceti o analiza.
Vreau sa stiu ce credeti voi ca nu trebuie uitat....10 lucruri pe care nu vreti sa le pierdeti sau sa le uitati si credeti si nici ceilalti nu ar trebui sa o faca....10 lucruri de care stiti ca sunt parte din voi....10 principii...

Si pentru ca a primi, inseamna a darui mai intai, o sa incep eu.

1. Sa nu uiti sa razi, e cel mai bun medicament pentru suflet.
2. Sa nu uiti sa iubesti, vei fi trait pentru nimic.
3. Sa nu uiti sa te bucuri de lucrurile mici, sunt mai valoroase decat par.
4. Sa nu uiti de prieteni, de prietenii adevarati, fara ei vei fi incomplet si singur.
5. Sa nu uiti sa fii copil, sa ingropi inocenta, jocul, iubirea pura din tine inseamna sa te pierzi definitiv.
6. Sa nu uiti sa fii alaturi, caldura pe care tu o imparti celorlalti se va intoarce la tine inzecit.
7. Sa nu uiti de parintii tai, sunt oamenii care te iubesc sincer si neconditionat, oamenii care iti vor mereu alaturi indiferent de situatie.
8. Sa nu uiti sa te reinventezi, altfel vei fi trait monoton si marginit.
9. Sa nu uiti de principiile tale, sa nu le corupi, sa le inalti prin tine, altfel nu vei avea ce sa dai mai departe.
10. Sa nu uiti niciodata de tine, traieste asa cum simti, fii omul care vrei tu sa fii, nu cel pe care ti-l impun ceilalti.

Nu uita niciodata de tine.

Nu vreau sa luati asta ca pe o leapsa oarecare, ci ca pe o incercare de cunoastere....a noastra si celor din jurul nostru. Eu lansez provocarea tuturor celor din blogrollul meu, dar si celor care nu se afla trecuti acolo si vor sa accepte. Asadar: Lillee, Catalina, Raza de Soare, Monica, Adriana, Orianda, Printre Ganduri, Romina, Tudor Enea, Rappa_ru', Paranoid Man, Maria, Dragos Preutescu, Ninu(desi nu mai are computer momentan), Sasha, Cosmin sunteti invitatii mei oficiali.

Cu multa caldura,
Nasturash

Eu sunt ei...

2010-01-30T08:23:00.001+02:00

Pentru oamenii buni care te inconjoara si te umplu de seninatate, pentru oamenii calzi si calmi care te asculta si te sfatuiesc, pentru mame, pentru prietenul care te ia de mana si-ti spune ca totul va fi bine, pentru persoanele care stiu sa ierte si sa ceara iertare, pentru cei care stiu sa fie alaturi si sa bucure, pentru cei care te fac sa razi, pentru oamenii care te primesc in bratele lor cu incredere si dragoste fara sa te fi cunoscut inainte, pentru cei care surad inocent si romantic, pentru cei care strang in brate puternic, pentru iubiti, pentru frati, pentru prieteni...pentru oamenii mari din jurul nostru...Pentru ei sunt in stare sa lupt, sa zambesc chiar si atunci cand mi-e greu, sa promit, sa implinesc, sa bucur, sa ajut, sa fiu prezenta cat de mult pot eu si sa impart, mai ales sa impart...tot ce pot, orice lucru cat de mic si neinsemnat...vreau impart de la veselie pana la tristete, de la ciocolata pana la jucarii, de la zambete pana la lacrimi...pentru ca ei sunt eu....ei sunt iubire, patima, copilarie, cearta, joc, ras, cazaturi, liniste, Baba-Oarba, trandafiri, intelegere, prajituri, speranta, libertate, batai in zapada, muzica, dans, apusuri de soare, marea...ei sunt magie...ei sunt viata...

Ei m-au invatat sa fiu si le multumesc, ei m-au ajutat sa ma ridic, sa ma bucur, sa traiesc...Au fost tot timpul langa mine si m-au invatat, m-au ajutat, m-au iubit...Pentru ca voi existati eu sunt cine sunt, n-am nici cea mai mica indoiala...Poate cu unii dintre voi m-am certat, poate ca pe unii nu v-am tinut atat de aproape de mine cat as fi vrut, poate ca uneori am fost incapatanata si rasfatata, poate ca nu v-am aratat mereu cat de mult tin la voi si cat de mare parte din mine sunteti, o sa incerc sa va arat cat mai des...pentru orice lucru pe care l-am facut si v-am ranit...imi cer iertare. Voi sunteti eu...

Multumesc

2010-01-29T17:15:00.004+02:00

Tarziu, din pacate, sper ca totusi nu prea tarziu...Am primit o distinctie foarte frumoasa si sincer incurajatoare..de care nu am aflat la momentul respectiv..Eu multumesc din suflet pentru ea Monicai, mai ales pentru ca mi-a acordat-o chiar intr-o perioada in care nu meritam deloc asta pentru nu scrisesem de mult.

O sa indraznesc sa o dau si eu mai departe Catalinei B, lui Dragos Preutescu si lui Paranoid Man.

Nu mai stiu nimic...

2010-01-28T19:10:00.003+02:00

Sincer....nu mai pot sa scriu, nu-mi mai iese, simt ca orice incerc sa scriu suna fals, ridicol, gol...nu stiu de ce... Am tot incercat, am o groaza de postari nefinalizate care inca mi se par stupide si nu cred ca vor vedea lumina zilei. Inca cred ca mai am lucruri de spus, dar sincer, credinta asta nu m-a ajutat sa le si gasesc. Nu-mi gasesc subiectele, nu mai am revelatiile, nu mai pot sa construiesc idei pornind de la idei, nu mai am imaginatia...Simt o monotonie care nu ma lasa sa respir, ma sufoca ingrozitor de tare si nu stiu cum sa scap de ea. Da, stiu,..a fost o perioada stresanta, obositoare, pe alocuri plictisitoare, pe alocuri enervanta.....mi-am zis chestia asta de atat de multe ori incat deja am inceput sa o cred. Totusi, acum ca am scapat, habar n-am ce as putea sa fac si mai ales cum sa fac. Am nevoie de o schimbare sau poate doar de diversitate...cred ca mai degraba a doua. As avea nevoie de niste timp liber in care sa stau singura, sa ma uit la un film, nu m-am mai uitat la un film de secole, sa dorm, sa dorm mult si sa visez putin, visele ma consuma, sa ma refac, cateva zile doar...si dupa aia cred ca as fi in stare sa o iau de la capat, sa socializez....acum sincer nu pot sa fac asta si stiu ca starea mea poate fi nedreapta fata de oamenii din jurul meu pe care ii cred ca nu vor sa ma vada atat de plictisita, dar nu mai pot sa fiu asa...am nevoie de niste timp liber..de un timp fara stres, fara alergatura inutila care ma oftica atat de tare pentru ca munca de dragul muncii mi se pare un moft si o tortura, munca dedicata unui lucru care iti face placere e un efort la randul lui placut...Nu stiu daca ma stiu sa ma mai uit la mine si la lume si sa analizez cum faceam inainte, habar n-am ce ar trebui, de fapt, sa fac ca sa ies din starea asta, eu nu sper decat ca o sa o fac curand, cumva...am nevoie de o eliberare, de un hobby si de liniste, vreau putina liniste, atata tot, dar din punct de vedere fizic, propriu...
Probabil, o sa mai incerc sa scriu, probabil o sa-mi fie greu, dar, cine stie?, poate o sa regasesc puterea si inspiratia sa scriu..vom vedea..

Totul ramane trecut....

2010-01-20T19:37:00.004+02:00

In spatele nostru vor sta mereu experientele fundamentale....dar mai ales experiente amare. Din pacate, nu putem sa pastram doar lectia primita, purtam cu noi si gustul lor si suferinta. Le retraim rememorandu-le....din instinct omenesc de autoaparare ne mintim hipnotic ca le pierdem pe drum, ca nu le mai avem, dar unele raman atat de pregnante incat ne e chiar rusine sa admitem ca inca le simtim puternic de fiecare data cand cineva ni le atinge chiar si din greseala.

Adevarat...ne sunt profesorii nostri cei mai drastici, dar si cei mai de pret, pana la urma sunt cele care ne modeleaza, in raport cu ele putem sa apreciem tot...viata insasi se raporteaza la ele. Fericirea pana la urma nu e nimic mai mult decat un antonim a carui intensitate creste pe masura ce perechea sa creste. Toti cei care se declara fericiti au suferit in trecut...fara nici cea mai mica indoiala...in caz contrar mint.

Eu...da, eu am suferit mult....si nu, nu e prima data cand ma ridic...o fac insa de fiecare data cu o doza mai mare de incredere. Merit sa pot sa devin mai puternica, merit sa pot sa vad jumatatea plina a paharului in loc sa raman la pamant lamentandu-ma. Pana la urma nimic din ceea ce am facut nu se mai poate indrepta...

Pana la urma directia e inainte, iar tot ce a ramas in urma e un vis in care nu mai pot sa ma intorc.

Acum ca m-am calmat, nu vei citi tristete pe chipul meu, poate putina indignare...
Oricum, cu timpul, numai ridurile imi vor mai trada durerea...

Draci. Scuze. Draci

2010-01-19T20:46:00.004+02:00

Da...Sunt nauca...Si nu, nu mai am chef de reprosuri si nici de consolari inutile. Am draci, trec tot eu peste...n-am plans si n-am chef sa fac asta. Clar?

Buun..Acuma inspiram puternic si o luam de la capat.

Imi cer scuze pentru intarziere si nebagare in seama, da, recunosc, am fost ocupata, fericita dupa care extrem de enervata...motiv pentru care nu am putut sa scriu si nici sa comentez.

Promit sa imi revin repede si sa ma intorc cu forte proaspete.

Fericit

2010-01-12T20:43:00.004+02:00

Vreau sa ii multumesc mult unei persoane care m-a facut sa zambesc intr-un mod foarte special. Cineva care merita toate multumirile si tot respectul pe care i le pot acorda eu.
Ninu, sa stii ca ai facut un copil fericit.

Foaie de jurnal

2010-01-12T17:00:00.007+02:00

Nu vreau sa cresc...oamenii mari privesc urat si fals, se imbraca elegant si vorbesc cu diplomatie, sunt seriosi si posomorati, sunt stresati si insensibili, reci si pasivi...
Oamenii mari
nu rad, zambesc discret,
nu iubesc, pun in comun salarii,
nu vorbesc urat, dar ranesc surazand,
nu adorm tarziu, nu beau, nu plang, nu tipa, nu se opun...

Oamenii mari nu traiesc...

Eu nu vreau sa cresc...eu vreau sa iubesc, sa strang in brate cu drag, sa nu ma incrunt, vreau sa pot sa plang, vreau sa rad zgomotos, sa glumesc,...VREAU SA FIU, e dreptul meu...

Eu o sa-mi pastrez inocenta, dar si pasiunea, o sa te sarut fara retineri si o sa-ti plang in brate...
O sa fiu in continuare copilul tau...

O sa fiu la fel de impulsiva si de VIE...

Moare cate putin....

2010-01-12T14:43:00.001+02:00

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.

Pablo Neruda

Zid

2010-01-10T17:40:00.005+02:00

Nu te mai uita la mine ca la un strain, nu ma mai judeca dupa aparente. Nu ma dobori doar pentru a demonstra ca poti, nu ma trata cu dispret inainte sa-ti demonstrez ca il merit.

Tu, care ma privesti cu aroganta si ma etichetezi cu usurinta, nu stii nimic despre mine, nu ai dreptul sa ma iei in deradere, nu trebuie sa ma judeci dupa ceea ce par, pune-ma la incercare si vezi ce sunt.

Tu, care treci in fiecare zi pe langa mine pe strada si pleci capul ca nu cumva sa-ti intersectezi privirea cu a mea, ridica fruntea si descopera-ma, uita-te in ochii mei si cunoaste-ma, eu sunt la fel ca tine, ne separa niste bariere ciudate si chiar absurde. Vorbeste cu mine, te-as ajuta daca as stii ca vrei si pot.

Pastreaza-ti indiferenta si aroganta, comoditatea si dispretul, priveste-ma, accepta-ma, invata-ma, nu ma ocoli, nu ma ajuta sa cad.

Umilinta nu ma va face nici pe mine mai puternic,

nici pe tine mai bun.

Pentru ca intre noi s-au ridicat ziduri, pentru ca le-am ajutat sa creasca, pentru ca invatam cum sa calcam in picioare si nu cum sa ne ridicam in ele imediat dupa ce cadem, pentru ca nu dam drepturi, ci reclamam, pentru ca am uitat ca nu traim singuri intr-un spatiu inchis ar trebui sa invatam din nou sa ne descoperim, sa nu acceptam modelele impuse, sa ne trasam noi propriile principii, sa nu ne lasam intimidati si nici sa nu intimidam.

Zidul dintre mine si tine se va sparge cand prima ta privire o va atinge pe a mea, cand primul tau cuvant cald se va lovi de timpanul meu, cand o sa ai curaj sa recunosti ca nu ai avut justificare pentru comportamentul tau, cand vei constientiza ca ai gresit.

Eu voi stii sa iert si sa distrug zidul, tu vei indrazni sa iti sacrifici mandria?

Parol! Eu pot mai bine...

2010-01-07T18:28:00.006+02:00

Pe scena teatrului vostru absurd si murdar ma asez si rad. Eu, actor anonim si regizor debutant, ma pun in mijlocul fanfaronadei voastre si am curaj sa va spun ca piesa asta e jalnica, sunteti niste fabricanti de masti ieftine, vanzatori de emotii false, va etalati cu idei reduse si promisiuni ireale...

Voi, care aveti impresia ca ne conduceti, sunteti niste nimicuri cu nume pe care nu le va retine nimeni niciodata, voi, care aveti impresia ca veti fi trecuti in cartile de istorie si nepotii vor citi despre voi, sunteti extrem de dispensabili, prostesc de manipulabili. Jucati dupa un scenariu la fel de idiot, de gol, de fad ca si voi.

Eu, care nu sunt nicidecum impresionata de prestatia voastra stupida, ma ridic si spun clar si raspicat "NU", nu mai vreau sa fiu nevoita sa asist la jocul vostru neinsemnat.

Dati-va jos de pe scena mea!
Lasati-ma sa va arat ce inseamna aia teatru!
Eu chiar am ceva de spus.

Coborati mai repede! Ma plictisiti.

Nasturash a lui 2009

2010-01-07T15:22:00.002+02:00

Provocare de la Monica...pentru care multumesc mult:*

1. Ce ai facut nou in 2009, ceva ce n-ai mai incercat pana acum?

Am fost in tabara cu cei mai buni prieteni ai mei, lucru pe care chiar nu apucasem sa-l fac pana acum, am fost in Arad si pentru ca vroiam sa vad mai bine orasul, m-am urcat intr-un tramvai si am mers cu el pana la cap de linie, de unde l-am luat din nou sa ma intorc de unde am plecat, am primit de la tata un aparat de fotografiat profesionist si am facut o pasiune din a imortaliza cat mai multe locuri si oameni, mi-am facut blog, m-am intragostit. Sper sa nu-mi fi scapat ceva.

2. Te tii de ceea ce-ti propui la cumpana dintre ani? Iti vei stabili si mai multe scopuri pentru anul urmator? - Nu au fost chiar atat de multe lucruri pe care mi le-am propus, recunosc...dar pentru moment da, ma tin de ce mi-am promis ca o sa fac. La anul probabil o sa fac la fel.

3. A nascut cineva apropiat tie? - Nu.

4. A murit cineva apropiat tie? - Nu

5. Ce tari ai vizitat? - Pai...decat Romania

6. Ce anume din ceea ce ti-a lipsit in 2009 ai vrea sa ai in 2010? - Nu mi-a lipsit nimic in 2009 atat de notabil.

7. Ce data din anul 2009 iti va ramane vie in amintirile tale si de ce? - Sunt mai multe si fiecare au avut frumusetea lor.

8. Care a fost cea mai mare realizare in acest an? - Am ajuns din nou la nationala la chimie.

9. Care a fost cel mai mare esec? - N-am luat decat mentiune speciala la nationala la chimie.

10. Ai avut parte de boala sau raniri mai serioase? - Am avut o gripa urata prin primavara.

11. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-ai cumparat? - Un laptop pe care l-am platit jumatate din banii mei.

12. Comportamentul cui merita sarbatorit/apreciat? - Tuturor oamenilor care au fost alaturi de mine si m-au sprijinit.

13. Comportamentul cui te-a dezamagit sau ti-a provocat tristete mare? - Al unui fost bun prieten care mi-a dovedit ca e foarte copil in sensul destul de rau al cuvantului si care nu vrea sa se se schimbe.

14. Unde s-au dus o mare parte din banii tai? - Pe carti, pe laptop, pe apa sambetei...

15. In legatura cu ce anume ai fost extrem de bucuroasa? - Am descoperit ca am langa mine oameni care merita toata iubirea, prietenia, atentia, respectul, intelegerea mea, am aflat ca am niste puncte de sprijin solide daca e sa cad.

16. Ce cantec(e) iti vor reaminti mereu de anul 2009? - destul de multe, dar probabil de notat ar fi Freestyler.

17. Comparativ cu anul trecut esti:

* Mai fericită mai putin fericita? - Mult mai fericita.

* Mai slaba sau mai plinuta? - mai slaba (cu 7 kg chiar:D\:d/)

* Mai bogata sau mai saraca? - mai bogata spiritual, financiar sincer n-am analizat ca sa pot sa concluzionez.

18. Ce ai fi vrut sa fi facut mai mult? - Sa stau cu prietenii mei mai mult decat am apucat, vara asta mi s-a parut ca le-am acordat prea putina atentie, am realizat abia spre sfarsitul vacantei asta si am profitat pe deplin la momentul respectiv, dar as fi vrut sa imi dau seama mai devreme. Acum am invatat lectia.

19. Ce ai fi vrut sa faci mai putin? - Sa ma plictisesc, chiar as fi vrut si inca vreau sa fac asta cat mai putin.

20. Cum vei petrece Craciunul? - Eu sper ca la fel ca ultimul.

21. Care a fost cea mai buna carte citita? - "Un veac de singuratate" de Marquez

22. Ce ti-ai dorit si ai primit? - Pe cineva care sa ma iubeasca asa cum vroiam eu.

23. Care a fost filmul tau preferat din acest an? - sincer...nu stiu

24. Ce ai facut de ziua ta? - am stat cu prietenii mei cei mai buni

25. Cum ai descrie stilul tau vestimentar in 2009? - mai comod, mai frumos, mai diversificat

26. Ce te-a mentinut pe lina de plutire? - Niste oameni anume din jurul meu

27. De cine ti-a fost dor? - De niste fosti vecini

28. Care a fost cea mai interesanta persoana pe care ai cunoscut-o? - fostul meu prof de psihologie, mi s-a parut tipul de om care chiar merita sa fie numit profesor, il regret destul de tare si din pacate cred ca nu o sa mai apuc sa fac vreodata cu el ore.

29. Spune-ne o lectie de valoare invatata in 2009: - Daca ai rabdare si ambitie, poti sa obtii ce-ti doresti.

Eu pasez tuturor celor carora le-a placut si au avut rabdare sa citeasca.

Liniste...

2010-01-06T18:53:00.008+02:00

Am fost revolta, am fost val, am fost furtuna....Am privit cu dispret, m-am enervat, am tipat, m-am consumat, m-am ofticat, am plans mult...Am luat decizii proaste, recunosc, am alergat, am incercat sa schimb si sa conving, m-am luptat de multe ori cu nimicul, am vorbit cu peretii...Am fost singura inconjurata de oameni, am pus la suflet insultele, le-am tinut minte, m-au impietrit...Au fost izvor de furie, l-am folosit pe tot, am scos energie din piatra seaca, am luptat pentru, pentru....pentru ca sa nimic.
Am gresit...
Am realizat asta la timp....
Am luat-o de la capat...
Am luptat in tacere....am luptat pentru mine
Am fost departe de a schimba fundamental pe cineva sau de a atinge cu ceva pe cei care m-au ranit....
M-am schimbat...

Acum nu simt decat liniste...nimic mai mult...o liniste plina, multumitoare, calda....
Nu ma supun, nu m-am plafonat, nu tac daca ma simt jignita, nu ar fi normal, dar nu ma mai consum, nu mai pun suflet in lucrurile neinsemnate, in certurile banale....
Am uitat tot...am uitat insultele, nu le mai tin minte nici forma, nici fondul...nu tin minte decat ca niste oameni anume nu trebuie bagati in seama...nu mai stiu de ce...stiu doar ca trebuie sa ma apar de ei si atat....
Am trecut strat gros de ceata peste amintirile dureroase...Le-am incuiat cu grija. Nici nu cred ca mai stiu pe unde le-am aruncat....

Nu mai simt nimic in afara de liniste....

Bucatica de marturisire...

2010-01-06T14:02:00.004+02:00

Am primit o invitatie si o provocare din partea lui Ninu. Multumesc mult pentru leapsa, o voi onora.
Sper sa puteti cunoaste o particica din mine dupa ce veti citi raspunsurile.

Daca as fi fost:

O LUNA: as fi fost aprilie
O ZI A SAPTAMANII: as fi fost luni
O PARTE A ZILEI: as fi fost noaptea
O DIRECTIE: as fi fost inainte
O PLANETA: as fi fost Pamant
UN FILM: as fi fost Jack Frost
UN LICHID: as fi fost apa, toate celelalte sunt derivate
O PIATRA: as fi fost rubin
UN TIP DE VREME: as fi fost ploaie calda de vara
UN INSTRUMENT MUZICAL: as fi fost chitara
O EMOTIE: as fi fost fericire
UN SUNET: as fi fost clinchet de clopotei
UN ELEMENT: as fi fost pamant
UN CANTEC: as fi fost "Nothing else matters"
O CARTE: as fi fost "Despre dragoste si alti demoni"
UN SCRIITOR: as fi fost G.G. Marquez
UN PERSONAJ DE FICTIUNE: as fi fost Arwen
UN ORAS: as fi fost Paris
O AROMA: as fi fost vanilie
O CULOARE: as fi fost verde crud
UN MATERIAL: as fi fost bumbac
UN CUVANT: as fi fost libertate
O PARTE A CORPULUI: as fi fost ochi
O EXPRESIE A FETEI: as fi fost zambet
UN PERSONAL DE DESENE ANIMATE: as fi fost Jerry
O FORMA GEOMETRICA: as fi fost piramida
DACA AS FI FOST UN NUMAR: as fi fost 7
UN MIJLOC DE TRANSPORT: as fi fost vapor

Daca aveti chef sa va jucati, Lillee si Monica Olteanu, va pasez leapsa.

Fereastra in suflet....

2010-01-05T14:50:00.009+02:00

Fericirea e un pachet de franturi de viata. E un album unde sunt trecute momente scurte si scumpe, cateva bucati de iubire amestecate cu parfum de veselie, un amalgam de rasete, de victorii, de surprize, o mare de liniste, de multumire, un timp de vis, de lupta....o viata de om. Le tinem pe toate in podul palmei noastre, le atingem delicat, le ingrijim...Cand deschidem pumnul, le privim cu duiosie, amintindu-ni-le...dupa care le strangem din nou aproape de suflet. Le vom pastra mereu, ele ne vor alina, ne vor motiva, vor fi comoara noastra cea mai de pret.....ele suntem noi....

Voi tine mereu minte ca momentele simple m-au facut sa simt lucruri mari.
Voi pastra aproape, in cutia mea cu fericire, magia lor.

Nu-mi voi uita niciodata

Zambetul de copil

Speranta...

Marea....

Dragostea...

Pentru ca....

2010-01-02T21:59:00.004+02:00

Pentru ca am cautat, am luptat, am invatat, ne-am ridicat, am invins, pentru ca am ras, am tipat, am cantat, am alergat, am iubit, pentru ca ne-am enervat, ne-am rastit, am injurat, am fost impulsivi, pentru ca am fost atat de buni, de lasi, de rai, de hotarati, de tristi, de implicati, de veseli, de indiferenti, pentru ca am fost "atat de noi", MERITA sa iubim ceea ce suntem, TREBUIE sa avem ambitie sa luptam in continuare sa devenim ceea ce inca nu suntem.

Pentru ca am ramas in picioare, pentru ca mai vrem sa o luam de la capat, pentru ca avem din nou planuri de inceput de drum, pentru ca nu regretam nimic, pentru ca suntem capabili, vom avea un an la fel de plin, la fel de zbuciumat si de linistit, la fel de greu si "de al nostru".

Va doresc un an nou diferit si la fel!

Contrast

2009-12-30T10:42:00.008+02:00

Speranta. Ambitie. Schimbare. Timp. Evolutie. Reinventare. Munca. Satisfactie. Curiozitate. Relaxare. Idealuri. Iubire. Durere. Prieteni. Muzica. Frica. Furie. Supriza. Ras. Cearta. Iertare. Putere. Remuscari. Plictiseala. Rabufnire. Tradare. Trecut. Indoiala. Insomnie. Desert. Lupta. Bucurie. Implinire.

Am fost de toate anul asta, am urcat pe munti, dar le-am si privit cu dezamagire culmile de la poale, am iubit si am suferit, ne-am enervat si ne-am impacat, am fost multe firi intr-un singur om, dar, Doamne, am fi fost atat de banali daca ne faceai altfel, atat de seci, de liniari, atat de monotoni....

Ai fi putut sa ne faci identici, Doamne, dar ne-ai dat gandire...

Ne-ai facut infiniti....

Scrisoare catre ei...Scrisoare catre voi...

2009-12-24T20:52:00.005+02:00

Lor, celor care au transformat Craciunul intr-un maraton, care l-au impodobit cu aroma de indiferenta si dispret, lor, celor care i-au patat simbolurile si insemnatatea, care l-au trecut in registre de contabilitate si l-au tradus in promotii si imbulzeala, lor, celor care isi petrec sarbatorile de iarna pe insule exotice, lor le doresc cadouri scumpe, sampanie fina, lux, stralucire, fast....

Voua, celor care inca mai impodobiti bradul cu nostalgie, care ascultati colinde si stati inconjurati de caldura oamenilor pe care ii iubiti si nu de focul semineelor din marmura, voua care depanati amintiri si impartiti iubire de Craciun si nu cutii colorate sau zambete false, voua care inca n-ati uitat esenta, semnificatia, scopul, credinta, voua va doresc sa nu va schimbati, sa nu va pierdeti, va doresc sa radeti mult, sa mancati putin, sa va bucurati de oameni si nu de banii lor....

Craciun fericit!

Caminito

2009-12-21T16:04:00.003+02:00

"Exista in Boca, in cartierul portului vechi, unde casele se imbraca in culorile violente ale rosului-aprins, ale galbenului de lamaie si ale negrului smolit, in Boca micilor ambarcatiuni pescaresti, a atelierelor de reparatii, a navoadelor intinse la uscat, a miresmelor de gudron ars si a apelor sarate, in Boca acelei echipe de fotbal care, purtandu-i numele si culorile, i-a dus faima pana departe, exista o strada care nu e nici "cea mai lunga", nici "cea mai lata" din lume, o strada modesta, pe care oamenii nici n-au botezat-o. I-au spus simplu: Caminito. Straduta. O straduta cu case linistite de un cat si cu seri in care indragostitii ii adaugau solitudinii poezia lor. Si poate Caminito s-ar fi pierdut prin multimea strazilor necunoscute ale lumii daca un magician, un artist nu i-ar fi daruit, prin trasatura de bagheta a penelului sau, un alt destin. Artistul-magician s-a numit Quinquela Martin.

Fiecare colt al ei a inceput sa se transforme prin culori, basoreliefuri, statui si versurile scrise pe peretii ei intr-o opera de arta. In jurul lui Quinquela, sufletul Bocai, se strang pictori, sculptori, compozitori, poeti. Multi din ei pescari si cazangii, pantofari sau navigatori... Culorile curcubeului imbraca Boca...

Nostalgia unei tinereti risipite te invaluie uneori pe pereti:
....Pentru ultima oara am venit
Sa-ti povestesc durerile mele
Caminito, straduta cu flori -
De cand am plecat, o, prietena mea!
Pasii mei tanjesc dupa tine
Sunt trist si ma duc...
Nici pe ea n-am mai intalnit-o de atunci
In fiecare seara sunt singur,
Caminito, si nici ea nu mai vine...
Versurile sunt scrise de unul dintre primii compozitori ai tangoului argentinian, Juan de Dios Filiberto.

Aici, pe Caminito, s-a nascut tangoul argentinian - iubirea, luna, tristetea - tangoul, uneori languros si senzual ca dragostea penumbrei cu un felinar, alteori expresiv ca verbul portuarilor din taverne. Il mai canta prin Caminito, prin carciumile portului, cate un batran flasnetar, El Organillo, alungat din centru de huiduielile tonomatelor ca de pietrele indiferentei.

...garbov, cu ladita lui cu minuni
si cu glasul lui putin ragusit, putin obosit,
imparte tuturor
o felie de luna, o farama de dragoste, o lacrima
si un ciob de speranta..."

Toma George Maiorescu, "Zeii desculti"

Cartea din care face parte fragmentul este un scrisa sub forma unui jurnal de calatorie in care autorul imortalizeaza niste momente unice din lumea fantastica si, pentru el, noua a Americii Latine. Mie, dintre toate, povestea asta mi-a ramas intiparita in minte. Sper sa va placa si voua.

N-ai drept....

2009-12-20T18:11:00.004+02:00

1.N-ai drept sa renunti, vei pierde tot, vei fi un capitan fara echipaj.

2.N-ai drept sa fii indiferent, nu traiesti singur intr-un spatiu inchis.

3.N-ai drept sa te minti, vei fi trait in van, te vei fi hranit cu iluzii.

4.N-ai drept sa dispretuiesti valorile celorlalti, nu esti stapanul gandurilor lor.

5.N-ai drept sa iti justifici greselile, nu valoreaza nimic, trebuie sa le intrepti.

6.N-ai drept sa tradezi, iti vei murdari onoarea si-ti vei pierde prietenii.

7.N-ai drept sa ranesti, te vor izola, te vei ucide singur.

8.N-ai drept sa iti corupi idealurile, iti vei manji principiile.

9.N-ai drept sa distrugi, nimic din ceea ce curat nu merita ranit.

10.N-ai drept sa omori, nici pe tine, nici pe ceilalti, nu vei fi nimic mai mult decat un las.

Ai drept in schimb sa alegi....
Fa-o cu minte!....

Antiteze

2009-12-20T17:10:00.004+02:00

"N-ai dezmierda, de n-ai stii sa blestemi,
Surad numai acei care suspina,
De n-ai fi ras, n-ai fi stiut sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur singur rana nu-ti legai
Cu mana ta n-ai unge rani straine,
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai purta un strop de iad in tine.

Si nu te-nalti in slavi daca nu cazi
Cu fruntea grea in pulberea amara,
Si daca-nvii in zambetul de azi,
E c-ai murit in lacrima de-aseara."

Radu Gyr, "Poezia in catuse" - am redescoperit cu drag aceasta poezie, v-o recomand cu multa caldura, dimpreuna cu tot volumul care e sublim.

Voi...Ei...

2009-12-20T08:57:00.004+02:00

Voi care sunteti iubitele masinilor si portofelelor iubitilor vostri, voi care va vindeti trupurile in schimbul unor cadouri ieftine, voi care va pierdeti tineretea in paturile lor uzate si alergati dupa ei, implorand, voi care va veti ascunde ridurile cu rusine, voi va irositi viata intr-o lupta oarba, va daruiti nimicului, primiti sarutari goale, voi veti imbatrani singure si triste, veti regreta, veti plange, veti realiza cu stupoare ca ati murit cu mult timp in urma....

Ei care alearga dupa averi si isi joaca viata in casinouri, ei care colectioneaza femei de firma si bauturi fine, ei care isi etaleaza banii si trofeele la receptii somptuoase, ei vor ramane cu o lunga lista de cuceriri care au trecut aproape neobservate prin dormitoarele lor, lasand poate in urma doar o dara de parfum si niste urme de ruj...nimic mai mult...Vor muri in mizeria in care au trait, vor trage singuri cortina comediei tragice pe care ei insisi au regizat-o, se vor stinge fara ca nimeni sa observe...

Frumusetea voastra si banii lor sunt niste masti, niste minciuni, dar cand o sa realizati asta va fi deja prea tarziu...

Tineretea voastra si banii lor sunt trecatoare, sunt scurte, le veti pierde repede...fara sa le fi pretuit si folosit cu adevarat....

Timpul vostru si banii lor se consuma mai repede decat va imaginati, le veti irosi pe nimicuri...

In pricipiu, totul se reduce la voi si la banii lor..... Chiar nu va dati seama ca voi aveti tot si ei n-au nimic? Ei nu cumpara ceasuri, bijuterii, haine pentru voi, ei va cumpara pe voi....la un pret prea mic....in timp ce voi daruiti tot ce aveti mai scump......Voi trebuie sa rupeti lantul, succesiunea, voi puteti.....

Voi v-ati pierdut pe drum....Regasiti-va! Luptati!

Nu stiu...Nu vreau...

2009-12-19T19:23:00.004+02:00

Nu stiu sa pierd, am prea mult orgoliu,
Nu stiu sa ranesc intentionat, mi-e prea mila,
Nu stiu sa mint, pur si simplu nu-mi iese,
Nu stiu sa refuz oamenii la care tin, ii iubesc prea mult,
Nu stiu sa tac, ma ia gura pe dianinte,
Nu stiu sa dau putin, cand impart, impart tot sau nimic,
Nu stiu sa-mi bat joc de oamenii care-si bat joc de mine, asta poate si pentru ca ei sunt prea nesimtiti sa fiu eficienta in actiunile mele,
Nu stiu sa ma apar altfel decat parand dura si dezinteresata, e singurul meu scut,
Nu stiu sa judec dupa aparente, naivitatea ma obliga sa acord o a doua sansa tuturor,
Nu stiu sa iert, oamenii care m-au ranit, cu greu au reintrat in viata mea, de fapt recunosc un singur caz, dar acolo a fost iertare reciproca...

Nu vreau sa ma schimb....

Aceeasi varsta

2009-12-17T12:20:00.001+02:00

"Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput aventurile,
am aceeasi varsta si iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate, un scutier imi lipseste, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeasi varsta si aceeasi nevoie sa cred,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Si poate morile sale de vant,
dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.
Am aceeasi varsta cu Don Quijote si drumul m-asteapta
si in afara de un scutier, de Rosinanta si de morile sale de vant
nu-mi mai lipseste nimic.

Ba da, eu m-am nascut dupa Descartes."

Octavian Paler, "Scrisori Imaginare"

Da, am aceeasi varsta si dorinta sa pornesc la drum, aceeasi sete sa-mi cuceresc idealurile. N-a trebuit decat sa-mi construiesc morile. De acum nimic nu ma poate opri. Ma voi lupta orbeste cel mai probabil, dar scopul meu va fi inalt, il vor intelege putini, dar ei vor fi pentru mine armata. Si poate ca cei mai multi ma vor condamna si-mi vor considera luptele inutile, dar asta nu ma va intimida. Ma vor fi judecat degeaba pentru ca la randul lor se bat cu propriile mori de vant, doar ca in oarba lor credinta, vor nega asta tot timpul. Nu mi-e frica. Rationalismul lui Decartes nu este decat un pretext al celorlati pentru a ma lua in deradere, dar nici ei nu-l respecta, sunt doar manipulati de filozifia sa. Isi vor face si ei iluzii si de fiecare daca cand asta se va intampla, cand instinctul le va domina ratiunea, se vor gasi pe aceeasi treapta cu mine, luptand cu nimicul... sau, de fapt nu chiar la egalitate, eu voi fi contienta de ceea ce fac, ei se vor minti in continuare.

Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput aventurile,
am aceeasi varsta si iubesc lumea la fel.

Un moment unic. . .

2009-12-15T14:35:00.005+02:00

Azi am avut ocazia nu sa cunosc, asta ar fi imposibil, dar sa impart acelasi timp si spatiu cu un om de geniu, cu o prezenta unica: academicianul Eugen Simion.

Azi am asistat la un spectacol. . . un spectacol de idei, de povesti, de cultura in cel mai pur sens. . . Un om care are mult mai multe de spus decat ar avea timp sa o faca, un om in care se zbat cuvinte, ganduri, timpuri si trairi remarcabile, un om inalt, superior s-a coborat azi la nivelul unor actori marunti si a impartit cu ei o bucata, fie ea cat de mica, din viata sa. . .

A vorbit despre relatia sa cu Eugen Ionesco atat din punctul de vedere al cititorului si criticului, cat si din postura de cunostinta a acestuia. Si-a prezentat ultima carte in care vorbeste despre acest mare scriitor care a fost Ionesco, realizand o analiza a vietii si operei sale si incercand sa ii redea nationalitatea si noua dreptul de il numi fara sfiala Ionescu.

Azi noi toti cei din sala am fost spectatori la o piesa rara si memorabila, azi am avut onoarea de a asista la jocul unui mare actor. Azi el a vorbit, iar lumea din jurul sau a incremenit si a ascultat.

Celor care cred ca lumea asta prin iubire va scapa

2009-12-11T18:51:00.005+02:00

Celor care cred, celor care au aflat, celor care simt... Voua va cer sa nu pierdeti prosteste, sa nu uitati, sa nu manjiti in vreun fel dragostea, sa credeti in continuare in ea, sa va pierdeti in ea, sa va salvati in ea. Nu sa va ascundeti, dar sa va sprijiniti in ea, nu sa va afundati, dar sa va refugiati. Voi care ati descoperit, impartasiti, iubiti, suferiti si iubiti din nou. Voi veti ramane inalti desi va veti simti de multe ori sfasiati, voi veti stii ce inseamna sa pierzi, dar veti mai stii ca ati trait pentru ceva.

Celor care cred, celor care cauta, celor care inca n-au aflat... Voua va cer sa cautati in continuare, sa daruiti necontenit, sa asteptati cu speranta, sa nu va pierdeti idealurile, voi veti primi inapoi negresit, credinta voastra poate sa depaseasca orice obstacol, prin ea puteti purifica, puteti schimba, puteti inalta.

Voi sunteti speranta, lumina, salvarea. Voi veti suferi mai mult ca altii, dar veti simti ca traiti, ca nu v-ati instrainat, ca inca mai aveti lupte de dat si merita sa o faceti.

Dintre noi se vor alege liderii

2009-12-10T19:43:00.002+02:00

Traim din pacate intr-o tara care nu ne ofera exemple, care nu ne ajuta sa ne dezvoltam corect, care pune in prim plan mizeria, ipocrizia si nonvalorile. Noi trebuie sa ne trezim singuri, sa invatam singuri, sa citim, sa aflam, sa discernem.

Inca avem timp sa facem asta, inca putem sa ne pregatim, fiecare carte citita, fiecare lectie invatata se vor aseza in spatele nostru si ne vor face mai puternici, mai siguri pe ceea ce stim si pe ceea ce vrem. Pentru ca noi trebuie sa vrem, noi avem datoria sa zdruncinam politica de sluga pe care ei au implementat-o in tara asta, politica pumnului si a banului. Nimic din ceea ce ei au cladit nu va ramane. Daca noi nu vom schimba ceva, copiii nostri vor mosteni nimicul, cenusa, noi trebuie sa selectam de pe acum liderii, ei trebuie sa se afle printre noi, ei vor avea sarcina sa ne conduca, sa ne reprezinte, sa schimbe, sa lupte pentru ideile noastre.

Noi avem datoria sa ne revoltam, sa protestam pentru ca schimbarea nu mai poate acum sa vina decat de la noi, noi care inca avem timp, noi care inca avem energie, noi care inca putem si vrem. Noi trebuie sa ne stim drepturile, principiile, noi trebuie sa ne inaltam prin cunoastere si sa rasturnam sistemul de valori cat inca nu e prea tarziu.

Eu, da, mai vreau o revolutie si nu una trucata, ci una cat se poate de reala, care sa distruga muntii de minciuna si de coruptie pe care stam, care sa ne redea libertatea de a gandi si dreptul de a cunoaste.

Se poate ca tu si cu mine sa stam la masa cu liderii, hai sa nu mai fim indiferenti.

Cadourile cele mai frumoase nu sunt materiale

2009-12-05T19:51:00.000+02:00

M-am saturat sa vad oameni care asteapta Craciunul ca sa primeasca ceasuri si haine si oameni care se imprumuta sa puna ceva pe masa, mi-e mila de oamenii care isi petrec sarbatorile de iarna pe scaune reci, la televizoare diferite, autoizolandu-se, dar mi-e si mai mila de cei care sunt singuri fara sa fi ales asta. E o lume a contrastelor prea mari, hai macar noi care putem inca sa alegem, sa alegem corect.

Eu nu vreau de Craciun cadouri scumpe, dar vreau cadouri mari. Vreau caldura prietenilor si nu banii lor, vreau iubirea si intelegerea pe care stiu ca o merit si nu pretind dovezi materiale pentru a ma convinge de ele. Vreau ca tu, calatorule care bati la usa mea, sa stii ca esti binevenit si sunt dispusa sa impart cu tine fara sa-ti cer inapoi nimic. Onoreaza-ma decat cu spiritul si bunavointa ta.

Hai noi care mai putem inca sa alegem, sa alegem cadourile cele mai simple si cele mai pline pentru ca peste ani vom tine minte sentimentele si nu obiectele care ne-au legat de oameni.

Romania e o tara frumoasa. Pacat ca e populata

2009-12-04T15:31:00.000+02:00

Ma gandeam azi cat de frumoasa e marea, cat de romantica si de sublima, cat de frumosi sunt muntii, cat de impozanti, cat de calda si calma e campia si ma gandeam ca noi le avem in tara asta pe toate, ca pe o raza de 300 de km pot sa ajung pe orice forma de relief, trebuie doar sa vreau.

Si totusi de ce nu ne place noua tara asta?...Aaa...gata...mi-am adus aminte. In ea traiesc niste fiinte primitive. Fiinte care ne polueaza aceste foarte frumoase peisaje, care ne invadeaza iarna statiunile montane nu ca sa admire privelistea sau sa se bucure de ea, ci ca sa bea, sa manance si sa asculte manele. Vara tot ele ne umplu plajele ca sa se bronzeze pe corpurile sculptate de mancarea din iarna.

Acum ma intreb pentru a nu stiu cata oara, cine i-a deversat pe astia in aerul nostru? De ce trebuie sa-i suportam de atata timp? Si mai ales, ne scapa si pe noi cineva de ei?

Mesaj din tara lui Papura Voda - Ajutoooooor!!!

2009-12-01T18:57:00.000+02:00

Poate cineva sa isi imagineze ceva mai romanesc de atat?

Baaaaaaah!!!!!!! Isi mai aduce cineva aminte ca noi nu avem Guvern, ca economia e la pamant, ca avem 700 000 de someri si datorii externe de miliarde de euro? Aaaah? N-am nimic impotriva alegerilor, ne-am luptat pentru dreptul de a vota, dar sincer, de asta ne arde noua acuma?

Studiu de caz

2009-11-27T16:19:00.000+02:00

Asta e tara in care lumea se odihneste, se trezeste la 10, se scarpina in fund, se uita la soare si se culca la loc.
Romanul are, totusi, niste evenimente foarte importante de la care nu poate lipsi:

1. Meciul dintre Dinamo si Steaua pe care fereasca Dumnezeu sa-l rateze, care de obicei se termina egal si la care cefosul din fata televizorului sau de pe marginea stadionului zbiara cat il tin plamanii, racnete care sunt stinse cu mici si bere ca bietul om ar muri altfel.

2. Gratarul din fiecare Sambata, Duminica, Craciun, Revelion, Paste la care se adauga si celelalte sarbatori ortodoxe si mai nou catolice cu cruce rosie si neagra, ca de... romanul e inainte de toate credincios.

3. Ziua de alegeri care este un mare prilej de cinste atat la propriu cat si la figurat, zi in care nu conteaza unde pune romanul stampila ca tot PSD si PDL intra in turul doi.

4. Disparitiile si reaparitiile Elodiei care inca nu cred ca se stie daca e moarta sau e vie si care framanta mult neuronul colectiv romanesc.

Daca stau totusi bine sa ma gandesc, romanul e o persoana destul de stresata. Mi se pare si normal sa mai doarma din cand in cand.

catavencu.ro

Daca tu, eu

2009-11-25T17:01:00.000+02:00

Daca tu cazi, voi fi acolo sa te ridic. Daca te indoiesti, o sa te inteleg si o sa te ajut. Daca vrei sa plangi, umarul meu va fi acolo sa te sprijini pe el. Daca vrei sa spui, eu o sa te ascult si orice ai spune nu te voi judeca. Daca e sa ai nevoie de cineva sa te acopere, eu voi fi acolo sa o fac. Si daca vei gresi, voi stii sa te iert si daca voi gresi vei stii sa ma strangi in brate.

Asa arata prietenia si esenta ei nu trebuie pierduta, nici macar alterata. Nu trebuie subestimata sau suprimata. Nu trebuie uitata sau indepartata.

Tot ce nu ma omoara ma face mai puternic

2009-11-24T10:35:00.000+02:00

Am pierdut prea mult timp incercand sa ascultam ce spun altii. Nu credeti ca ar fi cazul sa incepem sa vorbim?

Sa le demonstram prietenilor, dar si adversarilor ca nu suntem pasivi la ce se intampla in jurul nostru, ca suntem treji si in stare sa ne avantam in viata, ca stim ce vrem si cum vrem.

Sa le spunem parintilor, dar si profesorilor ca ne-am insusit criticile si invatamintele, ca de acum putem sa analizam si sa discernem singuri, ca avem lucruri de spus, idei de profilat, proiecte in minte, multa energie si ambitie, ca de acum suntem colaboratori, nu subordonati.

Suntem oameni capabili, oameni care devin mai puternici pe masura ce cunosc, care se reinventeaza zilnic, care scot din infrangeri vointa sa continue.

Noi nu suntem rasa superioara, dar suntem cea care va restabili echilibrul si valorile.

Ne cunoastem de undeva?

2009-11-23T20:55:00.000+02:00

Acest blog nu este nu un pamflet, orice asemanare cu viata de zi cu zi e absolut intentionata.

Nu se adreseaza oamenilor cuminti, ci oamenilor cu minte. Nu pledeaza pentru ipocrizie si nonsens, nu cultiva prejudecati, deschide orizonturi.

Isi propune sa transmita un mesaj, nu sa raspandeasca barfe, sa acuze nominal si direct, nu sa se ascunda dupa pudibonderii jalnice.

Nu cersesc atentie, dar stiu ca merit respect. Nu vreau sa fac oamenii mai buni, vreau doar sa-i trezesc la realitate. Nu ma umilesc, nu tac, nu accept.

Ne cunoastem de undeva?